„În decursul ultimilor 10 ani am trăit în cinci țări diferite”, povestește Manon de Heus.
A fost o aventură uimitoare care mi-a oferit multe lecții despre viață, dragoste, frică și m-a învățat că educația și autoajutorul sunt cele mai importante lucruri în viață.
Construirea unei vieți noi, departe de casă, de tot ce cunoșteați și în ce credeați, este un sentiment incredibil pe care doar cei care au trecut prin asta îl pot înțelege. Cei care au emigrat pot confirma că călătoriile și schimbarea de țară le-au lărgit orizonturile și i-au făcut oameni mai deschiși. Dar ceea ce rar se spune este că emigratul se confruntă și cu singurătate, distanțare, atacuri de panică și vinovăție.
Nu există o poveste ideală a emigrării. Iată cinci aspecte inevitabile care vor apărea în viața ta dacă decizi vreodată să îți lași casa și să pleci după un vis.
1. Cei apropiați vor fi afectați profund
Indiferent cât de minunată este viața ta nouă, cei dragi vor simți un gol. Emigrarea este un act egoist.
Este extraordinar să-ți urmezi visul, să ai curajul să trăiești așa cum dorești, dar în același timp faci nefericiți oameni care te iubesc.
Chiar dacă familia și prietenii tăi te susțin, ei ascund durerea lor ca să nu te împovăreze cu îndoieli și temeri. Vor spune întotdeauna „dacă tu ești fericit, și noi suntem”.
La prima mea decizie de a pleca din Los Angeles, părinții mei erau copleșiți. Am fost prea concentrată pe mine ca să remarc asta. Însă în ziua plecării, în ochii lor am văzut o tristețe adâncă. Aventurile mele au fost pentru ei o durere tăcută.
2. Vei purta mereu o vinovăție
La două luni după ce m-am mutat, cel mai bun prieten a primit un diagnostic grav: cancer. Încercam să fiu alături de el prin telefon și email, dar știa că îi lipsește sprijinul meu fizic.
Când bunica mea, în vârstă de 80 de ani, a căzut pe scară și mi-a sunat din spital, se simțea singură. M-a întrebat când o voi vizita și nu am avut răspuns.
Am ratat nunți, zile de naștere, apariția copiilor, momente importante ale prietenilor apropiați. Și mereu trebuia să mă justific că nu pot fi prezentă. Acesta este prețul social pe care l-ai ales când te muți atât de departe.
Zile importante pentru familie, cum ar fi aniversarea tatălui sau ceremonia de absolvire a surorii, devin alegeri dificile când timpul și banii nu îți permit să fii la ambele evenimente.
Deși încerci să crezi că viața ta este viața ta și speri să fii înțeleasă, te vei simți adesea ca o persoană rea. Cu timpul însă, această vinovăție începe să diminueze, chiar dacă poate dura mai mulți ani.
3. Vei simți o singurătate profundă
Deși am fost norocoasă să găsesc mereu oameni minunați și să leg prietenii ușor, există momente când singurătatea mă copleșește mai mult ca niciodată.
Nu voi uita niciodată primul Crăciun petrecut cu colegul meu de cameră, amândoi fără familie sau grupul nostru.
În anii următori, am sărbătorit cu familii străine care m-au primit probabil din compasiune, pentru ca să nu fiu singură în astfel de momente.
Construirea relațiilor de încredere necesită timp. Când pleci peste hotare, trebui să fii pregătit să investești poate mai mult timp decât crezi pentru a-ți face prieteni adevărați.
Ani de zile vei avea puțini cu care să împărtășești amintiri și povești personale.
Este ca și cum ai începe o școală nouă după o mutare, doar că fără sprijinul familiei aproape.
4. Nu vei deveni niciodată cu adevărat localnic
Viața într-o altă țară te schimbă profund: renunți la credințe vechi, înveți lucruri noi și ești o persoană diferită.
Dar la un nivel profund, vei simți mereu o diferență față de oamenii și locurile din jur. Va exista mereu un dor de acasă care poate deveni insuportabil.
Nu vei avea niciodată „păcărțile” locale sau rădăcinile unei culturi native. Nu vei putea fi 100% localnic, indiferent cât de mult încerci.
De aceea emigranții și nomazii se întreabă adesea: Cine sunt? Unde aparțin? Unde este casa mea? Unde voi îmbătrâni? Unde vreau să fiu înmormântat?
Aceste întrebări nu au răspunsuri definitive, ci apar iar și iar.
Să pierzi sentimentul de acasă este prețul emigrării.
5. Vei pierde mulți prieteni dragi
Prieteni vechi, cu care ai crescut, sau cei cu care ai călătorit, vor rămâne în urmă dacă alegi o viață de emigrant.
Desigur, vei păstra legătura pentru o vreme, dar uneori aceasta nu mai poate fi numită prietenie adevărată.
Nu e vina nimănui în mod special, dar în același timp este responsabilitatea ambelor părți.
Te vei ocupa de viața ta nouă și de noii prieteni, uitând zilele de naștere ale celor vechi. Aceștia te vor reproșa că nu ai fost la nunta lor sau că nu vizitezi părinții suficient.
Această prietenie se va încheia inevitabil și vei pierde o parte din tine și din istoria ta.
Merită tot efortul? Eu nu regret nici o clipă decizia de a trăi o viață nomadă, internațională. Libertatea mea a meritat fiecare cumpănă.
Însă te îndemn să reflectezi profund înainte de a lua o decizie atât de importantă. Pune întrebări, explorează experiențele altor emigranți și gândește-te la ce contează cu adevărat pentru tine.
Manon De Heus
