Îndemnul unui profesor bătrân: `Încetați să vă mințiți pe voi înșivă!”

0
5480
profesor
Foto

Un profesor bun este acel om special care încearcă să ne motiveze, să ne stârnească entuziasm. Chiar dacă pare a fi un fapt normal, oportunitatea noastră de a învăța și accesul la informație este o șansă reală.

Un profesor de literatură engleză a hotărât ca, înainte de a ieși la pensie, să adreseze un mesaj destul de usturător studenților. Voia, pentru ultima dată, să “deschidă ochii digitali ai copiilor.”

“Pentru ce ați venit aici?

N-aș vrea să strig la voi, pentru că n-are sens, oricum n-o să mă înțelegeți. Nimeni nu are nevoie de voi aici, stând așa pe bănci, așteptând o minune și privind plictisiți înainte. Mergeți acasă, pentru că pierdeți timpul, vă pierdeți viața! Universitatea e un loc pentru învățat și nu aveți nici un drept să-l împuțiți cu lenevia voastră. Dacă vreți să învățați, sunteți bineveniți. Dacă nu, ieșiți afară, nimeni nu vă vrea aici.

Avem o țară plină de imbecili cu studii superioare, care nici măcar nu știu că America e continent, nu țară. Nu mai avem nevoie de fantome zombate care vin aici ca să-și ia o diplomă. Diploma aia poți s-o folosești doar atunci când se termină o anumită hârtie în casă. Nu vă mințiți pe voi înșivă: mulți dintre voi vor ajunge să lucreze la o fabrică sau într-un restaurant. Sunteți lenoși și aroganți!

Sunteți o generație aproape pierdută. Nu vă interesează nimic, în afară de telefoane și laptop-uri și stomacurile voastre. Aveți o minte putrezită. Poate vă credeți mai inteligenți decât alții, poate câțiva dintre voi și sunt. Restul sunteți toți la fel de mediocri. Pentru asta ați și venit aici – să acumulați cunoștințe, nu să putreziți în bănci!

Nu vă irosiți unica șansă de a ajunge cineva. În epoca contemporană, unde informația digitală deține puterea, voi puteți să luați puterea în mâinile voastre. Fără voință și cunoștință, o veți pierde foarte rapid.

Eu nu vreau să vă țin morală pentru că știu cum e: să ți se țină morală când ești tânăr și simți că toată lumea e la picioarele tale. Am fost și eu pe acolo și mi-e familiar sentimentul dat. Nu contează ce studii faci, contează să știi să te descurci.

Dar nu e mereu așa și nimeni n-o să țină cont de sentimentele voastre interioare atunci când o să vă angajeze. Cunoștințele vor fi pe primul loc, iar puterea fizică și înfățișarea pe-al doilea. 

Părinții voștri nu vor trăi mereu, trebuie să realizați asta. Sunteți maturi și nu mai are rost să avem tabu-uri. Da, vor muri, și veți muri și voi. Dar ei, în comparație cu voi, vor lăsa ceva în urma lor, ceva cu care vor, cu care trebuie să se mândrească, și acel ceva sunteți voi.

Am fost până acum profesor ca să vă învăț ceva nou, special, să vă ajute în viața de zi cu zi.

Dacă nu vreți să puneți mâna pe carte și să vă schimbați spre bine, atunci faceți-o măcar pentru părinții voștri.

Faceți-o pentru acele persoane care au muncit toată viața lor pentru ca voi să aveți unde dormi și să aveți ce mânca. Data viitoare când mergi la baie, privește în oglindă și întreabă-te dacă părinții tăi s-ar mândri cu tine. Eu nu. 

Sper ca următoarea noastră întâlnire să aibă loc într-o bibliotecă, nu restaurant fast-food. Rămâneți cu bine.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here