În ultimii 10 ani, am participat la nenumărate ședințe. Ședințele pot fi uneori adevărate teste de răbdare și autocontrol.
De multe ori, înainte să-ți dai seama, discuțiile scapă de sub control. Șefii în costume elegante și cu părul încărunțit devreme își pierd rapid firul ideilor. Ei alimentează adesea ego-ul lor prin cuvinte – adică vorbesc prea mult. La fel procedează și cei care așteaptă să fie promovați.
Scopul lor este să pară deștepți. Folosesc tabele și îi fac pe clienți să vorbească cu expresii pe care nu le-ar fi folosit niciodată, doar pentru a avea dreptate. Toate acestea sunt însă doar vorbe în vânt. Ședințele și întâlnirile devin, de multe ori, o pierdere de timp, deoarece nu conduc nicăieri.
Totuși, ședințele m-au învățat un lucru important: să observ „tăcătorii” – participanții invizibili din cadrul întâlnirilor. Poți merge la zece astfel de ședințe consecutive și tot nu vei auzi niciun sunet de la ei. Cuvintele lor sunt un privilegiu rezervat numai celor apropiați, însă tu îți dorești cu ardoare să le auzi vocea.
Acești oameni sunt ca niște muște pe perete. Cu fiecare ședință, devin tot mai înțelepți, fără să scoată un cuvânt. Ei urmăresc disputele aprinse fără să ia parte activă.
Pe vremuri îmi plăcea să vorbesc tare la fiecare întâlnire, dar acești oameni mi-au schimbat perspectiva. Acum prefer să stau liniștit, mai ales pentru că încă nu am stăpânit pe deplin această artă, dar am învățat multe din ea.
Cel mai gălăgios om din încăpere nu ocupă întotdeauna o poziție înaltă și nici nu este întotdeauna cel mai inteligent.
Titlurile și pozițiile determină adesea oamenii să facă lucruri stupide, cum ar fi să vorbească continuu. Dar astăzi poți avea un loc de muncă, iar mâine să nu mai ai.
De regulă, afacerile se prăbușesc din cauza celor care nu știu să asculte. Ei cred că cunosc piața, deși, în realitate, nu știu nimic despre ea.
Cei mai inteligenți nu vorbesc deloc. Ei iau notițe și urmăresc cu atenție tot ce se întâmplă, observând confruntarea de ego dintre participanți.
După ședință, ei revin la locurile lor și continuă să își îndeplinească sarcinile. Sunt oameni de acțiune, nu de vorbă.
Cei care încearcă să acopere vocile celorlalți nu sunt cei mai deștepți. Ei doar înăbușă ideile celor care chiar muncesc.
Este normal să taci. Acest comportament nu te face un ratat, ci arată un nivel ridicat de inteligență. Mințile strălucite știu când să tacă.
Desigur, există situații când trebuie să îți exprimi opinia, fără a putea refuza sau limita la gesturi. Secretul este să folosești cuvintele strict necesare pentru a-ți exprima punctul de vedere, apoi să taci imediat.
Arta de a tăcea la momentul potrivit este o abilități valoroasă. Dacă înveți să taci, vei putea asculta argumentele celorlalți și vei auzi ceea ce nu s-a spus încă.
Mințile sclipitoare știu când să asculte și să învețe. Tăcerea semnifică începutul ascultării, iar ascultarea înseamnă schimbarea vieții.
Eu am învățat multe despre modul în care funcționează compania IT de miliarde pe care o conduc, tocmai prin tăcere și prezență liniștită în ședințe. Observând liniștit, am înțeles comportamentul clienților și mecanismele companiei, fără ca nimeni să bănuiască că habar nu aveam.
Când asculți, oamenii presupun că știi ce faci. Și ghici ce? Vei ști cu adevărat dacă înveți să asculți.
Mi s-a povestit despre un tânăr care doar asculta la ședințe – acest talent l-a făcut să devină membru constant al întâlnirilor conduse de doi dintre fondatorii Google. El doar stătea tăcut, făcând notițe. Nimeni nu îl întreba nimic, dar tot ce a învățat a schimbat complet viața lui. A avansat mai repede în carieră pentru că știa mult mai multe.
Ascultând, dobândești cunoștințe pe care nici cele mai prestigioase universități nu le oferă.
Cunoștințele primite de la fondatorii Google au fost mult mai valoroase pentru el decât cele de la universitate, totul datorită abilității sale de a asculta.
Prețuiește liniștea, nu vorbele goale.
Acum, la orice ședință, scopul meu este să fiu cea mai tăcută persoană din încăpere. Ședințele pot fi zgomotoase și pline de agitație, dar acestea nu duc nicăieri. Dorința de a fi auzit poate împiedica învățarea.
Ego-ul te face să vorbești fără oprire. Dacă vei învăța să te iei mai puțin în serios și să nu-ți exagerezi importanța, vei vorbi mai puțin la ședințe.
Cel mai gălăgios om din încăpere este, de fapt, cel mai prost, pentru că nu știe sau nu poate să tacă la timpul potrivit. Este tragic. Nu transforma viața ta în tragedie.
Oamenii tăcuți pot schimba lumea, pentru că aud lucruri pe care alții nu le aud.
