Inteligența emoțională la locul de muncă nu înseamnă doar să ai o atitudine bună față de oameni sau să ții cont de sentimentele lor.
De fapt, esența inteligenței emoționale constă în capacitatea de a controla ceea ce spui, astfel încât cuvintele să lucreze în avantajul tău. Mai mult, aceasta înseamnă să creezi un mediu în care colegii și superiorii sunt motivați să te ajute să-ți atingi obiectivele.
Unul dintre cele mai eficiente moduri de a-ți crește nivelul de inteligență emoțională este să fii atent la cuvintele și expresiile pe care le folosești constant. Mai jos găsești cinci fraze clasice care reflectă un nivel scăzut de inteligență emoțională și care adesea împiedică succesul în mediul profesional.
1. „Nu e treaba mea”
Am lucrat anterior ca jurist într-o instituție publică și am avut colegi minunați, însă câțiva dintre ei întruchipau cele mai negative stereotipuri ale angajaților neimplicați. Aceștia refuzau să se implice în lucruri care nu făceau parte din atribuțiile lor și foloseau expresii și mai dure, precum „nu face parte din competențele mele”.
Deși stabilirea unor limite clare este importantă la locul de muncă, astfel de fraze sunt percepute ca „Norocul tău, prietene, descurcă-te singur”, în loc să transmită „Aș fi fericit să ajut, dar acum sunt ocupat cu un proiect critic”. Imaginează-ți ce reacție negativă pot genera aceste cuvinte.
2. „Așa este politica companiei”
Chiar dacă nu mai sunt jurist, văd lucrurile prin prisma juridicului, iar un exemplu este obișnuința de a ierarhiza sursele de drept după importanță. Uneori te poți eschiva pur și simplu referindu-te la politica firmei, mai ales când există o discrepanță de putere între tine și cel căruia te adresezi.
Acest tip de replică arată, în esență, că nu-ți pasă cum impactează cuvintele tale pe ceilalți, fie că sunt clienți sau colegi, deoarece ei nu pot contraargumenta. Dar dacă un coleg dintr-un alt departament îți cere să faci ceva important pentru succesul comun al companiei, atunci invocarea politicii companiei sună neprofesionist și dezinteresat.
Mesajul tacit este „Nu mă interesează ce vrei să realizezi sau cum ajută compania, contează doar cum mă afectează pe mine.” Aceasta reflectă un nivel nul de inteligență emoțională.
3. „Îmi pare cu adevărat rău”
Scuzele, când sunt folosite corect și sincer, pot fi un instrument valoros al inteligenței emoționale pentru a regla relațiile și a-ți recunoaște greșelile. Ele arată că înțelegi că ai rănit pe cineva și că vrei să repari situația.
Totuși, există „scuze false”. Expresia „îmi pare cu adevărat rău” este adesea percepută ca fiind distantă și lipsită de sinceritate, mai ales prin accentuarea cuvântului „cu adevărat”. E mai bine să spui simplu „Îmi pare rău că te-am supărat / dezamăgit”.
4. „Nu pot face nimic”
Întotdeauna există ceva ce poți face pentru un coleg, client sau organizație. Poți face o excepție de la regulile interne sau poți pleda pentru situația lor. În orice caz, manifestă compasiune și caută soluții.
Fraza „nu pot face nimic” este, în limbajul corporatist, o evitare a responsabilității și transmite mesajul: „Nu pentru că nu pot ajuta, ci pentru că nu vreau.”
5. „Nu îmi plac conflictele”
E firesc să vrei să eviți conflictele inutile sau confruntările fără motiv. Problema apare când folosești această expresie ca să nu satisfaci nevoile legitime ale clienților sau colegilor.
Este important să te pui în locul celuilalt și să te gândești dacă ceea ce spui îi va ajuta pe termen lung să obțină ceea ce își doresc. Dacă un coleg contestă o decizie și vrei doar să eviți discuția, cel mai probabil, când tu vei avea nevoie, nimeni nu te va susține.
Însă dacă încerci sincer să găsești o soluție, chiar dacă nu reușești, poți câștiga un aliat de durată.
